Macroeconomie · Analiză

De ce cresc prețurile când dobânzile sunt ridicate — un paradox aparent explicat

Banca Națională a majorat rata de politică monetară de opt ori consecutiv. Prețurile au continuat să crească. Cum se explică acest lucru?

Mecanismul dobânzii și transmisia lui în economie

Manualele de economie descriu un lanț cauzal relativ simplu: Banca Centrală crește dobânda de referință, băncile comerciale scumpesc creditele, consumatorii și firmele cheltuiesc mai puțin, cererea scade, iar prețurile se stabilizează. Problema este că acest mecanism funcționează cu un decalaj de șase până la optsprezece luni și presupune că celelalte variabile rămân constante. În România perioadei 2022–2024, ele nu au rămas. Costurile cu energia au crescut independent de politica BNR, influențate de prețurile internaționale la gaze naturale și electricitate. Lanțurile de aprovizionare perturbate de conflictele regionale au adăugat o presiune suplimentară. Firmele cu credite la dobândă variabilă și-au transferat costurile financiare mai mari în prețul produselor — un efect contrar celui scontat. Datele INS pentru trimestrul al treilea din 2023 arată că prețurile la servicii au crescut cu 11,2% față de aceeași perioadă a anului anterior, chiar în timp ce creditul de consum scădea în volum. Aceasta nu înseamnă că politica dobânzilor a eșuat, ci că efectele sale se suprapun cu șocuri de ofertă pe care instrumentele monetare nu le pot neutraliza singure.

Ce urmează: când vor simți românii efectul dobânzilor ridicate

Analiștii BNR estimau la finele lui 2023 că efectul complet al ciclului de înăsprire monetară se va materializa în prețurile de consum abia în a doua jumătate a lui 2024. Datele preliminare confirmă parțial această prognoză: inflația anuală a coborât de la un vârf de 16,4% în noiembrie 2022 la aproximativ 6,5% în primele luni ale lui 2024. Ritmul de scădere rămâne totuși mai lent decât în alte state membre ale UE cu politici similare, ceea ce sugerează că factori structurali — gradul ridicat de indexare a salariilor, ponderea importurilor în coșul de consum, elasticitatea scăzută a cererii la unele categorii de bunuri esențiale — joacă un rol persistent. Concluzia practică pentru cititor: dobânzile ridicate nu sunt o soluție rapidă și nu acționează uniform pentru toți consumatorii. Cei cu credite ipotecare în lei cu dobândă variabilă simt costul direct; cei fără credite simt eventual beneficiul prin prețuri mai mici, dar cu o întârziere semnificativă.